„Eu îi voi vindeca”

Isus Hristos a fost singurul om perfect care a pășit vreodată pe pământ. Datorită vieții Sale perfecte, El nu a avut nicio datorie față de dreptate. Din dragoste pentru noi, El Și-a dat viața pentru fiecare dintre noi, individual, și pentru toți copiii lui Dumnezeu, colectiv, pentru a deschide ușa către nemurire și viață eternă.

În pofida a ceea ce Satana dorește ca noi să credem, niciunul dintre noi nu se află dincolo de capacitatea Salvatorului de a ne salva. Niciunul dintre noi nu este exclus de la harul iertării. Niciunul dintre noi nu este dincolo de „[îmbrățișarea] pentru veșnicie în brațele dragostei Lui” (2 Nefi 1:15).

Acest cel mai mare dar dintre toate darurile rezultă din puterea întăritoare și mântuitoare a ispășirii lui Isus Hristos. Datorită suferinței Sale în Ghetsimani și pe Golgota, Salvatorul știe cum să ne salveze de orice infirmitate și cum să ne ajute să trecem prin o infirmitate sau mai multe (vedeți Alma 7:12).

„El nu face nimic decât dacă este spre binele lumii; căci El iubește lumea, chiar într-atât, încât Și-a jertfit propria viață pentru ca să poată să-i tragă pe oameni la El.” (2 Nefi 26:24.)

Isus Hristos este tăria noastră!

El caută să ajute.

El restaurează.

El salvează.

„Când Salvatorul [a oferit sacrificiul Său ispășitor] pentru întreaga omenire, El a deschis o cale prin care cei care Îl urmează pot avea acces la puterea Sa vindecătoare, întăritoare și mântuitoare”, a spus președintele Russell M. Nelson.

Acea putere, asemenea soarelui, este întotdeauna acolo. Ea nu șovăie niciodată. Alegerea de a păși pe urmele Salvatorului este ca și cum am ieși din umbră la lumina soarelui, unde putem primi binecuvântările luminii, căldurii și dragostei lui Dumnezeu. Știu că, într-o zi, vom privi înapoi și vom fi plini de recunoștință că am luat hotărârea de importanță eternă de a avea încredere că Isus Hristos și dragostea Sa divină ne vor înălța și întări.

Cartea lui Mormon relatează despre un popor care a petrecut trei zile în cel mai profund întuneric după răstignirea Salvatorului. Întunericul fizic din jurul acestui popor poate simboliza întunericul spiritual de care noi, toți, avem parte din cauza păcatului. Apoi, oamenii au auzit glasul lui Hristos invitându-i să iasă din întuneric și să intre în lumina Sa:

„Nu vă veți întoarce voi acum către Mine și nu vă veți pocăi voi de păcatele voastre și nu vă veți converti voi pentru ca Eu să vă pot vindeca?” (3 Nefi 9:13).

„Să-Mi oferiți Mie ca jertfă o inimă frântă și un spirit smerit” (3 Nefi 9:20).

„[Pocăiți-vă și întoarceți-vă] la Mine cu toată dorința inimii” (3 Nefi 10:6).

Salvatorul ne face aceleași invitații și nouă astăzi, când ne aflăm pierduți în întuneric. Așa cum fiecare răsărit de soare marchează începutul unei zile noi, de fiecare dată când ne pocăim, avem parte de un nou început, un nou început luminos.

Aceasta nu înseamnă că este ușor. Pocăința înseamnă schimbare, iar schimbarea nu are loc repede. Deși este plină de bucurie, pocăința include „întristarea… după voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 7:10). Necesită ca noi să ne recunoaștem și să ne mărturisim greșelile cerând iertare de la Dumnezeu și de la cei pe care poate că i-am rănit. Mai presus de toate, necesită ca noi să căutăm „[Spiritul] Domnului cel Atotputernic” pentru a putea avea parte de „o schimbare mare în… inimile noastre, [încât să] nu mai avem înclinare să facem rău, ci să facem bine neîncetat” (Mosia 5:2).

Acel fel de schimbare este o călătorie lungă, dar, imediat ce faceți primul pas, „ziua salvării voastre” începe și „imediat marele plan al mântuirii va fi împlinit pentru voi” (Alma 34:31).

Prin pocăința noastră sinceră, Dumnezeu promite să ne ierte și să nu-Și mai aducă aminte de păcatele noastre. Când ne este greu să ne uităm păcatele, fie ca noi să ne străduim să ne încredem în promisiunea Domnului de a ierta și să învățăm să-i iertăm pe alții și pe noi înșine!

„Spiritele noastre sunt deteriorate când facem greșeli și comitem păcate”, ne-a învățat președintele Boyd K. Packer (1924-2015). „Dar, spre deosebire de trupurile noastre fizice, când procesul pocăinței este complet, datorită ispășirii lui Isus Hristos, nicio cicatrice nu rămâne.”

Healing the Blind Man (Vindecarea orbului), de Carl Heinrich Bloch.

„Aduceți-i aici”

Salvatorul este Vindecătorul Suprem. Una dintre cele mai frumoase demonstrări ale puterii Sale vindecătoare se găsește în Cartea lui Mormon, în relatarea despre slujirea Sa personală pe meleaguri americane din vechime:

„Aveți pe vreunii dintre voi care sunt bolnavi?”, a întrebat El. „Aduceți-i aici. Aveți voi pe vreunii care sunt infirmi sau orbi sau șchiopi sau mutilați sau leproși sau care sunt zbârciți sau care sunt surzi sau care sunt în suferință de orice fel? Aduceți-i pe ei aici și Eu îi voi vindeca pe ei, căci Eu Mă îndur de voi; adâncurile inimii Mele sunt pline de îndurare…

Și s-a întâmplat că atunci când El a vorbit astfel, toată mulțimea, în acord, s-a dus cu bolnavii săi și cu cei în suferință și cu cei infirmi și cu cei orbi și cu cei muți și cu toți cei care erau în suferință de orice fel; iar El i-a vindecat pe aceștia, pe fiecare dintre ei, cum au fost aduși unul câte unul la El.” (3 Nefi 17:7, 9.)

De fiecare dată când Salvatorul a vindecat pe oricine „în suferință de orice fel”, atât înainte de învierea Sa, cât și după ea, aceasta a fost o dovadă a puterii Sale supreme de a ne vindeca sufletele. Fiecare vindecare miraculoasă a reprezentat doar un anunț și o promisiune divine privind vindecarea fizică și emoțională trainică de care fiecare dintre noi va avea parte la înviere, care „este actul cel mai mare de tămăduire oferit de Domnul”.

Este adevărat că rugăciunile noastre pentru vindecare în această viață nu primesc întotdeauna răspuns în modul în care sperăm, dar niciodată nu sunt ignorate. Timpul vindecării va veni, la fel cum întunericul nopții face întotdeauna loc – la momentul potrivit – răsăritului glorios.

Președintele Nelson a depus mărturie: „Credința noastră nu rămâne niciodată neapreciată. Știu că perspectiva unui Tată Ceresc atotînțelept este mult mai cuprinzătoare decât a noastră. În timp ce noi cunoaștem problemele și durerile noastre din timpul vieții muritoare, El cunoaște progresul și potențialul nostru nemuritoare. Dacă ne rugăm să-I cunoaștem voia și ne supunem ei, cu răbdare și curaj, tămăduirea cerească poate avea loc după cum dorește El și la timpul ales de El”.

Recent, soția mea, Harriet, și cu mine am inclus în rugăciunile noastre o speranță și o rugăminte speciale pentru unii pe care îi iubim. Ne-am rugat ca membrilor echipei medicale care se ocupă de ei să li se dea capacitatea specială de a le vindeca bolile. Am fost îndemnați să adăugăm că, deși este posibil să nu aibă loc o vindecare sau o recuperare imediată, puterea vindecătoare a Salvatorului să le poată aduce alinare și pace. Efectul vindecător al puterii mântuitoare a Salvatorului poate avea o influență asupra sănătății noastre emoționale, spirituale și chiar fizice mai mare decât orice leac pământesc pe care l-am putea primi. Isus Hristos este Vindecătorul în această viață și în eternitate.

Dragi frați și surori, dragi prieteni, depun mărturie că mila Salvatorului nostru este suficientă pentru a vă vindeca rănile, pentru a vă curăța de păcat, pentru a vă întări pentru încercările care vor veni și pentru a vă binecuvânta cu speranță, înțelepciune și pacea Sa. Puterea Sa este întotdeauna acolo – constantă și de încredere – chiar și atunci când, o vreme, ne simțim departe de dragostea, lumina și căldura Sa.

Mă rog să nu ne pierdem niciodată sentimentul de venerație și recunoștință profundă pentru tot ceea ce a făcut Isus Hristos pentru noi. Vă rog să știți că sunteți iubiți într-un mod perfect și amintiți-vă ceea ce vi s-a promis pentru eternitate!

„Să dea Dumnezeu ca greutățile voastre să fie ușoare prin bucuria Fiului Său”, Isus Hristos (Alma 33:23).