Introducere

Dragii mei frați și dragile mele surori, ne întâlnim acum, când suntem în doliu după decesul profetului nostru preaiubit, președintele Russell M. Nelson. Mă adresez dumneavoastră în calitate de președinte al Cvorumului celor Doisprezece, chemare în care am fost deja susținut în cadrul fiecărei conferințe de episcopie, de țăruș și generale din ultimii șapte ani și jumătate.

Continuăm această conferință generală bianuală, mergând înainte potrivit planului și având vorbitori și muzică desemnate de președintele Nelson după luni de pregătiri. Singurele adăugiri sunt aceasta, explicația mea introductivă, și faptul că voi vorbi în locul președintelui Nelson în cadrul sesiunii de încheiere de duminică după-amiază.

Este prima dată în aproximativ 75 de ani când un președinte al Bisericii moare cu câteva zile înainte de o conferință generală. Acest lucru a făcut necesar să planificăm cum să desfășurăm adunările esențiale ale conducătorilor în legătură cu conferința generală, precum și sesiunile generale ale conferinței, programând, în același timp, funeraliile sale cât mai curând posibil. Președintele Nelson a înțeles valoarea conferinței generale de a le oferi sfinților îndrumare în lunile următoare. Îl onorăm urmând programul planificat al conferinței aprobat de el.

În această perioadă de tristețe, am avut deja o adunare pentru a-i aduce un omagiu președintelui Russell M. Nelson înaintea adunărilor noastre din cadrul conferinței generale și, apoi, am programat funeraliile sale cât mai curând posibil după conferință. Toate acestea s-au înfăptuit cu aprobarea familiei președintelui Nelson și a Cvorumului celor Doisprezece.

Întrucât toți cei care am fost desemnați să vorbim în cadrul conferinței generale am dori să ne dedicăm timpul alocat pentru a aduce un omagiu personal președintelui Nelson, am rugat, așadar, toți vorbitorii noștri din cadrul conferinței să aducă un omagiu cât mai scurt, amânând omagiile elaborate pentru funeralii, pe care am început deja să le planificăm.

Scurtul meu omagiu – potrivit pentru această conferință și pentru omagiile pe care le-am adus deja – este acesta: l-am iubit pe Russell M. Nelson și am învățat mai multe despre Evanghelie și conducerea în cadrul Evangheliei din prietenia mea îndelungată și asocierea cu el decât de la oricare alt conducător pe care l-am cunoscut personal. El este un exemplu pentru noi în calitate de slujitor și ucenic al Domnului Isus Hristos. Depun mărturie despre aceste lucruri, în numele lui Isus Hristos, amin.