Helmuth Hübener

Helmuth Günther Hübener (1925-1942), membru al Bisericii din Hamburg, Germania, a fost cea mai tânără persoană din rezistența germană împotriva nazismului care a fost executată la ordinul Tribunalului Special al Poporului (Volksgerichtshof) din Berlin. Începând cu prima parte a anului 1941, Helmuth Hübener a produs o serie de pliante antinaziste, care includeau propriile comentarii politice și transcrieri ale transmisiunilor radio ale aliaților. Cu ajutorul altor adolescenți, el a distribuit pliante în tot Hamburgul. În luna februarie a anului 1942, tribunalul l-a găsit vinovat pe Hübener de „conspirație în vederea comiterii de înaltă trădare și de sprijinire a inamicului prin trădare” și a ordonat executarea lui; tribunalul i-a condamnat, de asemenea, pe cei trei prieteni ai săi, Rudolf Wobbe, Karl-Heinz Schnibbe și Gerhard Düwer, pentru „ascultarea unui post de radio străin și distribuirea de știri provenite de la posturi de radio străine”. Hübener a fost executat la vârsta de 17 ani, opt luni mai târziu. Wobbe, Schnibbe și Düwer au fost condamnați la muncă silnică și au rămas în lagăre de detenție până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Hübener s-a născut în Hamburg în anul 1925. Mama lui necăsătorită, Emma Guddat Kunkel, muncea pentru a-i întreține pe Helmuth și pe cei doi frați vitregi mai mari ai săi, Hans și Gerhard. Ca urmare, Helmuth și frații lui și-au petrecut mare parte din copilărie alături de bunica lor, Wilhemine Sudrow, care locuia în apropiere. În anul 1939, Emma s-a căsătorit cu Hugo Hübener, muncitor în construcții și membru al Partidului Nazist, care, ulterior, l-a adoptat pe Helmuth. Noul soț al Emmei nu simpatiza Biserica și, probabil pentru a-l liniști, ea a devenit mai puțin activă după căsătorie. Însă, Helmuth și frații lui au continuat să meargă la biserică împreună cu bunica lor.

Asemenea semenilor lor, mulți sfinți din zilele din urmă din Germania au primit inițial cu speranță promisiunile Partidului Nazist privind stabilitatea economică și mândria națională sporită. Unii membri ai Bisericii s-au alăturat partidului, în timp ce alții s-au opus activ regimului. Alții au rămas neutri. Helmuth Hübener a trăit personal diversitatea implicării în partid. Președintele său de ramură, Arthur Zander, era membru al Partidului Nazist și îi obliga pe membrii ramurii să asculte transmisiunile radio ale partidului, amenința că îi va denunța pentru activități împotriva guvernului și, în anul 1938, a pus un semn pe ușa casei de întruniri în care anunța că evreii nu erau bineveniți. O mână de membri își purtau uniformele militare sau de funcționari publici naziste la adunările Bisericii. Pe de altă parte, Otto Berndt, președintele Districtului Hamburg, predica de la pupitru împotriva politicilor guvernamentale, încuraja în privat rezistența membrilor și era adesea văzut mergând alături de evrei convertiți. Deși Hübener a participat inițial la activitatea grupului local Jungvolk (organizat de naziști pentru copiii prea tineri pentru a se alătura Tineretului Hitlerist), a ajuns să respingă ideologia partidului.

În primăvara anului 1941, Hübener a descoperit un aparat radio cu receptor pe unde scurte care-i aparținea fratelui său Gerhard și l-a folosit pentru a asculta, noaptea, jurnale de știri ale British Broadcasting Corporation (BBC) – o infracțiune gravă conform legii naziste. Din când în când, doi prieteni de la biserică, Karl-Heinz Schnibbe și Rudolf (Rudi) Wobbe, i se alăturau. La scurt timp, Hübener a început să redacteze pliante antinaziste care transmiteau informații din emisiunile radio, alături de comentariile sale personale. Folosind hârtie-carbon și două mașini de scris împrumutate de la ramură, Hübener a făcut copii ale acestor pliante, pe care el, Schnibbe și Wobbe le-au pus pe avizierele Partidului Nazist, le-au aruncat pe străzile aglomerate și le-au strecurat în cutiile poștale. Hübener a recrutat în scurt timp și alți cunoscuți adolescenți pentru a-l ajuta. Gerhard Düwer, care lucra la Autoritatea Socială din Hamburg (Sozialbehörde), unde el și Hübener erau ucenici, a contribuit la lărgirea rețelei de distribuție. Folosindu-se de o sursă necunoscută, Hübener a aranjat, de asemenea, ca o tipografie din Kiel să copieze pliante în număr mai mare. Pe parcursul a zece luni, Hübener a produs o serie de pliante care contestau retorica partidului și contraziceau relatările oficiale despre război. De asemenea, el i-a vizat direct pe oficialii partidului. „Führerul vă va trimite cu miile în calea gloanțelor pentru a duce la capăt crima pe care a început-o”, a scris Hübener într-un pliant. „Cu miile, soțiile și copiii voștri vor deveni văduve și orfani. Și pentru ce? Pentru nimic!”

În luna februarie a anului 1942, agenți Gestapo i-au arestat pe Hübener, Wobbe, Schnibbe și Düwer sub acuzația de diverse infracțiuni conform legii naziste, inclusiv de „conspirație în vederea comiterii de înaltă trădare”. Pe 11 august, în cadrul unui proces care a durat puțin peste nouă ore, cei patru au fost judecați de Tribunalul Special al Poporului din Berlin, format din trei membri. Toți patru au fost găsiți vinovați. Hübener a fost condamnat la moarte, în timp ce Wobbe, Schnibbe și Düwer au primit pedepse între 4 și 10 ani în lagăre de muncă. Hübener a fost executat tăindu-se capul cu ghilotina, în data de 27 octombrie 1942.

La scurt timp după arestarea lui Hübener, președintele ramurii, Arthur Zander, a scris „excomunicat” pe înregistrarea calității de membru a lui Helmuth. Însă, președintele de district, Otto Berndt, a refuzat să valideze acțiunea. Anthon Huck, membru al președinției Misiunii Europene, a fost a doua persoană care a semnat. Mai mulți conducători ai Bisericii au declarat ulterior că intenționau să distanțeze Biserica de Hübener pentru a-i proteja pe sfinții din zilele din urmă de mânia oficialilor naziști. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Hübener a fost readmis, post-mortem, în Biserică și, în anul 1948, a primit rânduieli de templu prin înlocuitor.

În deceniile de după cel de-al Doilea Război Mondial, Helmuth Hübener a fost comemorat pentru rezistența sa împotriva regimului nazist. Expoziții memoriale au fost amenajate la o școală profesională din Hamburg, la Memorialul Rezistenței Germane din Berlin și la închisoarea Plötzensee, unde Hübener a fost executat. De asemenea, un centru pentru tineret, o școală și două străzi din Hamburg îi poartă numele. Încă din anii 1940, grupuri politice, sociale și religioase au organizat diverse comemorări în data de 8 ianuarie (ziua lui de naștere) și în data de 27 octombrie (data execuției), în cinstea eroismului său. În data de 8 ianuarie 2020, o școală dintr-un centru de detenție pentru minori, aflat în apropierea închisorii Plötzensee, a fost numită în cinstea lui Hübener.

Subiecte pe aceeași temă: Germania, al Doilea Război Mondial.