Comori ascunse
Găsirea ispășirii Salvatorului în Vechiul Testament
Uitați-vă atent; învățați temeinic.
Unii oameni ar putea crede că Vechiul Testament, care a fost scris înainte de nașterea Salvatorului și nu Îl menționează pe Isus Hristos pe nume, nu are prea multe de spus despre Paște. Dar, așa cum clarifică scriptura Cartea lui Mormon, oamenii din timpurile străvechi L-au cunoscut și ei pe Salvator și au avut credință în El (vedeți Iacov 4:4).
Israeliții au fost învățați că scopul legii lui Moise era să-i îndrepte către Hristos. De exemplu, când au fost vindecați de mușcăturile veninoase de șarpe uitându-se la șarpele de aramă pe care Domnul îl instruise pe Moise să-l facă, Moise i-a învățat că acesta Îl simboliza pe Salvator, care avea să vină și să-i salveze de păcatele lor (vedeți Numeri 21:7-9; Alma 33:18-20).
Din nefericire, o mare parte din acea claritate lipsește din Biblie, așa cum o avem astăzi, din cauza schimbărilor – atât intenționate, cât și accidentale – survenite de-a lungul secolelor (vedeți 1 Nefi 13:23-27).
Dar, dacă cercetați, încă puteți găsi, în Vechiul Testament, multe referințe la Salvator și la ispășirea Sa. Să vorbim despre câteva!
Duminica Floriilor, Ghetsimani și procesul
„Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.” (Zaharia 9:9.)
Acest lucru a fost împlinit în ceea ce este acum cunoscută drept Duminica Floriilor, cu șapte zile înainte de Paște, când Isus a intrat triumfător în Ierusalim (vedeți Matei 21:15).
„Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit.” (Isaia 53:4.)
În Ghetsimani, Salvatorul a suferit pentru toate păcatele – și a simțit tristețile, durerile, bolile și suferințele – fiecărei persoane care a trăit vreodată sau care va trăi vreodată pe pământ. Datorită acestui lucru, El știe cum să ne aline în timpul încercărilor noastre (vedeți Alma 7:11-13; vedeți, de asemenea, Matei 8:17).
„Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” (Isaia 53:7.)
Isus a rămas tăcut când înaltul preot L-a interogat (vedeți Marcu 14:60-61).
Răstignirea
„O ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele.” (Psalmii 22:16.)
„Își împart hainele mele între ei, și trag la sorț pentru cămașa mea.” (Psalmii 22:18.)
„Ei îmi pun fiere în mâncare, și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.” (Psalmii 69:21.)
Răstignirea era o metodă obișnuită de execuție la acea vreme, dar soldații romani au fost deosebit de cruzi în batjocura lor la adresa Salvatorului și în ceea ce privește chinul la care L-au supus (vedeți Ioan 19:1-3; Matei 27:34-35, 48).
Învierea
„Nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele, și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.” (Isaia 25:8.)
„Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu, și că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu.” (Iov 19:25-26.)
Domnul Isus Hristos a înviat. El este viu acum! Nenumărate scripturi și mărturii confirmă acest lucru. Mai mult, Tatăl nostru Ceresc a știut de la început că urma să avem nevoie de un Salvator și El Și-a pregătit copiii să-L primească pe Salvator încă din vremurile Vechiului Testament.