„Eu sunt”

De-a lungul istoriei, mulți au simplificat, chiar trivializat imaginea noastră despre [Isus Hristos] și mărturia Sa despre cine era El. Ei au redus neprihănirea Sa la simplă prudență, dreptatea Sa la simplă furie, mila Sa la simplă permisivitate. Trebuie să ne ferim de variantele simpliste ale Lui, care, convenabil, ignoră învățăturile pe care noi le considerăm stânjenitoare. Această „reducere la derizoriu” a fost aplicată până și virtuții Sale supreme și definitorii, dragostea Sa.

În timpul misiunii Sale din viața muritoare, Isus a propovăduit că existau două mari porunci… „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău [și] să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Dacă vrem să-L urmăm pe Salvator cu credință în aceste două legi esențiale și inextricabil legate, trebuie să respectăm cu strictețe ceea ce a spus El de fapt. Și ce a spus El de fapt a fost: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele”. În aceeași seară, El a spus să ne „[iubim] unii pe alții cum v-am iubit Eu”…

Cum a iubit Isus?

În primul rând, El a iubit „cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată tăria [Sa]”, ceea ce I-a dat puterea să vindece cele mai profunde dureri și să rostească cele mai dure adevăruri…

A doua caracteristică a carității divine a lui Isus a fost supunerea Sa față de orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, aliniind întotdeauna voia și comportamentul Său la cele ale Tatălui Său Ceresc…

Când vom sta înaintea Sa și vom vedea rănile din mâinile Sale și picioarele Sale, vom începe să înțelegem ce a însemnat pentru El să ne poarte păcatele și să cunoască durerea, să se supună total… Tatălui – totul din dragoste pură pentru noi.