„Schimbarea în bine pe care o poate produce harul lui Hristos”, Pentru întărirea tineretului, mart. 2024.
Tăria de a birui păcatul
Schimbarea în bine pe care o poate produce harul lui Hristos
Când înțelegem că harul Salvatorului nu este câștigat și că este întotdeauna disponibil, lucruri uimitoare se pot întâmpla în viața noastră.
Ilustrații de Jarom Vogeln.
Când am slujit în calitate de episcop, a fost minunat să văd alinarea pe care tinerii au simțit-o când s-au întâlnit cu mine pentru a mărturisi un păcat ca parte a pocăinței lor. Totuși, n-am avut cum să nu observ un tipar care se repeta: tinerii mărturiseau, se simțeau mai bine și, apoi – în pofida celor mai bune intenții ale lor – greșeau din nou. Apoi, mărturiseau, se simțeau mai bine și iar greșeau. După ce treceau de trei sau patru ori prin acest ciclu, ei renunțau adesea să mai încerce.
Am fost recunoscător pentru că acești tineri fuseseră învățați că Isus Hristos, prin ispășirea Sa, le oferă șansa de a se pocăi și de a începe din nou. Cu toate acestea, mi-am făcut griji că, probabil, nu au înțeles suficient o altă binecuvântare pe care Salvatorul o oferă: harul Său – puterea care întărește1, „ajutorul divin și înzestrarea cu tărie prin intermediul cărora încetăm să mai fim ființele imperfecte și limitate din prezent și devenim ființe exaltate”2.
Am hotărât să predau mai clar, după cum ne-a învățat președintele Russell M. Nelson, că „pocăința… este un proces”3 care, deseori, necesită timp și efort repetat4. Am dorit ca membrii episcopiei mele să știe că Dumnezeu lucrează cu noi în funcție de capacitățile noastre și ne oferă har pentru a ne ajuta de-a lungul întregului proces de perfecționare, oricât de mult timp va necesita.
Cum vă ajută faptul de a înțelege harul
Cu câțiva ani în urmă, un studiu despre peste 600 de tineri adulți de la Universitatea Brigham Young a arătat că cei care știau despre har și aveau o înțelegere despre acesta raportau niveluri mai scăzute de depresie, anxietate, rușine și perfecționism.5 Un studiu de urmărire a progresului a arătat că încrederea în har era legată de un nivel mai înalt de recunoștință, respect de sine, scop în viață, satisfacție în viață și optimism.6
Cu alte cuvinte, oamenii simt mai puțină rușine și mai multă stimă de sine când înțeleg că harul este disponibil chiar aici și chiar acum – nu după ce l-am câștigat sau dacă îl merităm. Când știm că Dumnezeu ne ajută indiferent de ceea ce am făcut sau de câte ori simțim că L-am dezamăgit, ne simțim inspirați să continuăm să încercăm.7
„L-am dezamăgit pe Tatăl Ceresc”
Recent, un misionar s-a accidentat în timpul unei activități sportive care a avut loc în ziua de pregătire și a fost trimis acasă pentru a se recupera. El avea obiective înalte de a primi ajutorul fizic de care avea nevoie și, apoi, de a se întoarce în misiune. Totuși, prea mult timp neorganizat petrecut în singurătate a dus curând la revenirea la unele obiceiuri vechi.
El s-a lăsat în voia unui păcat de care credea că s-a pocăit și pe care îl lăsase în urmă înainte de a pleca în misiune. Era descurajat și supărat din cauza lipsei sale de autocontrol. Cu cât era mai deprimat, cu atât mai mult căuta să se descarce prin acele obiceiuri rele. Era un ciclu descendent care îl ducea repede într-o direcție greșită.
„Simt că L-am dezamăgit pe Tatăl Ceresc”, i-a spus tânărul conducătorului său al preoției. „M-am pocăit înainte de aceasta și Dumnezeu m-a iertat. Am promis că nu voi mai face niciodată acest lucru și, totuși, sunt în ipostaza de parcă nu m-aș fi pocăit niciodată. Nu merit iertarea sau ajutorul lui Dumnezeu. Nu acum. Niciodată”.
Conducătorul preoției a spus: „Atunci, nu ești bucuros să știi că harul este un dar? Nu trebuie să îl câștigi sau să-l meriți. Pur și simplu, trebuie să alegi să-l primești fiind dornic să continui să încerci și să nu renunți”8. Apoi, conducătorul a împărtășit următoarele cuvinte ale vârstnicului Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „Uneori, putem aluneca înapoi, dar haideți să ne întoarcem repede și umili în genunchi și să mergem din nou în direcția bună!”9.
Încă o dată, tânărul s-a întors către cer, iar Salvatorul a fost acolo pentru a-l ajuta. Tânărului i s-a vindecat nu doar accidentarea, ci și inima. Pas cu pas, îndeplinind câte un obiectiv mic și cu harul făcut posibil prin Isus Hristos, el a început să devină mai bun. Curând, s-a întors în misiune plin de recunoștință, stimă de sine, scop și satisfacție în viață și optimism. Aceasta este schimbarea în bine pe care o poate produce harul lui Hristos.