Bani la piață
De data aceasta, voi face exact ce m-a rugat mama, s-a gândit Anane.
O întâmplare adevărată din Ghana.
Anane zâmbi în timp ce mergea pe stradă. Mirosul de pește prăjit și conversațiile numeroase ale oamenilor umpleau piața. Era în drum spre casa unchiului. Mama îi dăduse lui Anane niște bani pentru a-i da unchiului.
S-a uitat în jur la toate tarabele la care se vindeau produse, alimente și alte obiecte. Apoi, ceva i-a atras atenția.
Era o tarabă unde se găseau două dintre dulciurile lui preferate, caramele și biscuiți. S-a uitat la banii pe care i-i dăduse mama. O sută de cedi este mult, se gândi el. Dulciurile lui preferate erau doar 10 cedi. Unchiul probabil nici nu ar fi observat că lipsea vreun ban.
Anane a cumpărat dulciurile. A băgat rapid o caramea în gură și a continuat să meargă spre casa unchiului.
Unchiul stătea în fața casei sale în timp ce Anane se apropia.
„Micuțule Anane! Vino”, a spus unchiul. „Ce pot face pentru tine?”
„Ți-am adus niște bani de la mama.” Anane i-a dat banii, apoi și-a băgat mâinile înapoi în buzunare. O să observe unchiul că lipsește o parte din bani? A privit cum unchiul a numărat banii.
„Îți mulțumesc că i-ai adus”, a spus unchiul.
Anane era bucuros că unchiul nu a observat banii lipsă. Și-a luat rămas-bun și a început lunga plimbare spre casă. Pe drum, a terminat de mâncat caramelele și biscuiții.
„Cum a fost plimbarea până la unchiul?”, l-a întrebat mama pe Anane când a ajuns acasă.
El a ridicat din umeri. „A fost bine.”
„Mulțumesc că i-ai dus acei bani pentru mine”, a spus mama.
Anane a privit în jos, spre podea. A început să se simtă vinovat. Dacă părinții lui ar afla că a cheltuit o parte din bani? Nu dorea să le piardă încrederea.
În dimineața următoare, mama l-a rugat pe Anane să cumpere câteva lucruri de la un magazin din apropiere. „Vino direct acasă după ce termini la magazin, bine?”
„Bine.” Anane a mers prin piață, dar nu s-a oprit să cumpere nimic. A încruntat sprâncenele și s-a gândit: „De data aceasta, voi face exact ce m-a rugat mama”.
Imediat ce a terminat, s-a dus direct acasă. I-a dat mamei toți banii rămași.
În acea duminică, Anane s-a dus la clasa lui de la Societatea Primară. „Bună dimineața!”, a spus învățătoarea lui. „Astăzi vom vorbi despre supunere. Este important ca noi să ne ascultăm părinții și să facem alegeri bune.”
Anane s-a gândit la banii pe care i-a cheltuit pe caramele și biscuiți. Simțea un gol în stomac. Știa că făcuse o alegere greșită.
După biserică, Anane dorea să discute cu părinții lui. Inima îi bătea cu putere.
„Mamă, tată? Vă amintiți de banii pe care mi i-ați dat să-i duc unchiului?”, a întrebat Anane. „Ei bine, am cumpărat niște dulciuri cu o parte din ei.” El privea în jos, spre podea. „Îmi pare rău.”
„Îți mulțumesc pentru că ai fost cinstit,” a spus tata. „Sunt mândru de tine.”
Anane a zâmbit. Era atât de fericit că a spus adevărul. Și se simțea bine după ce le-a spus părinților lui. Făcea deja o alegere mai bună.
Ilustrație de Aleksandar Zolotic.