Să fim pregătiți să-L întâlnim pe Salvator

În această perioadă a Crăciunului, gândurile mele se îndreaptă către aceia care sunt departe de casă, inclusiv numărul foarte mare de misionari care slujesc acum.

Primul meu Crăciun departe de casă a fost în decembrie 1960, când eram misionar în Anglia. Slujeam în Swindon, Anglia.

Swindon fusese deschis pentru munca misionară cu aproximativ 90 de zile înainte. Fusese închiriată o cameră pentru adunările de duminica. Fusesem binecuvântați să avem câțiva convertiți – începutul unei ramuri.

În ajunul Crăciunului, colegul meu, vârstnicul Noel Luke, și cu mine am hotărât să felicităm oamenii din zonă, chiar în casele lor, și să lăsăm câte un scurt mesaj de Crăciun și o binecuvântare. Era o noapte minunată și razele lunii strălucitoare ce străpungeau cerul plin de nori creau un sentiment ceresc. Brusc, ne-am dat seama că toți oamenii din cartier priveau la televizor un iubit actor de comedie și cântăreț, Harry Secombe. El cânta frumosul cântec „Binecuvântează această casă”. Rostea cuvintele într-un mod înduioșător, citez:

Pe oamenii de aici să-i binecuvântezi.

Puri și neprihăniți să-i păstrezi.

Pe noi, toți, binecuvântează-ne să fim

Potriviți lângă Tine să trăim.

Interpretarea sa a adus lacrimi în ochii noștri. Cântecul, care se auzea din aproape fiecare casă, reverbera înălțându-se spre cer și împins înapoi de nori. Vârstnicul Luke și cu mine am avut sentimentul copleșitor că eram, cu adevărat, emisari ai Domnului și Salvatorului nostru Isus Hristos, care încercau să slujească și să binecuvânteze copiii Tatălui nostru Ceresc.

Ca misionar, am ajuns să înțeleg că, trăind pe acest pământ, suntem, cu toții, departe de casă – de casa noastră cerească. Modul în care se poate simți alinarea acelei case este prin a sluji Salvatorului nostru.

În ultimii ani, Biserica ne-a încurajat să punem accent pe lumina pe care o dă Salvatorul întregii lumi, mai ales în perioada Crăciunului. Biserica a întreprins o magnifică acțiune Luminează lumea pentru a îndrepta gândurile tuturor către Salvator. Aceasta este însoțită de acțiunea de a dărui celor aflați la nevoie și a oferi slujire asemănătoare celei a lui Hristos.

Anul trecut, Biserica a început acțiunea Luminează lumea folosind materiale digitale masive de jur împrejurul Times Square din New York.

Mary și cu mine am fost prezenți când înduioșătoarea ilustrare a nașterii Salvatorului a apărut pe giganticele ecrane digitale. A fost o experiență spirituală profundă. În acest an, experiența din Times Square este repetată în multe orașe din întreaga lume.

În New York, în timpul evenimentului Luminează lumea, am observat că acțiunea a implicat afișarea materialelor pe ecrane importante din vitrinele magazinelor mari.

Îmi amintesc că, într-o ediție de duminica a New York Times, a existat un articol de o pagină întreagă având titlul: „Vitrinele de sărbători se întorc. Tot așa și cumpărătorii”. Articolul relata o tradiție în care aranjamente luxoase decorau vitrinele magazinelor pe Fifth Avenue din New York. Din câte am putut să-mi dau seama din articol și din vizita mea recentă, în niciuna dintre acele vitrine nu se aflau reprezentări ale Crăciunului sau pruncul Hristos.

În timp ce citeam articolul, mi-am amintit că, în tinerețea mea, aranjamentele de Crăciun din vitrinele magazinelor din orașul Salt Lake îl includeau pe pruncul Hristos. Îmi amintesc, de asemenea, o relatare din acea perioadă despre un magazin din Vestul Mijlociu, în care se dorea să se sublinieze tema Crăciunului atât pentru a crea sentimentul Crăciunului, cât și pentru a atrage cumpărători. Au montat o pancartă mare, pe care se putea citi: „Dacă Hristos ar veni în seara aceasta, la cine ar veni El?”. În vitrinele de sub pancartă, se aflau mai multe reprezentări. Dacă îmi amintesc corect:

• una înfățișa o femeie în vârstă în pat, îngrijită de o infirmieră. Ea părea să fie foarte bolnavă;

• a doua, înfățișa o tânără mamă cu un nou-născut. Bucuria radia de pe fața ei;

• a treia scenă înfățișa o familie ai cărei copii plângeau. Era limpede că nu aveau suficientă hrană și cadourile de Crăciun aveau să fie puține sau deloc;

• a patra scenă înfățișa o familie evident bogată care despacheta numeroasele daruri;

• a cincea scenă înfățișa o familie frumoasă, dar umilă, cu mulți copii cântând bucuroși împreună.

În timp ce priveam cele cinci reprezentări și pancarta cu „Dacă Hristos ar veni în seara aceasta, la cine ar veni El?”, mi-au venit în minte două gânduri.

Primul, noi știm că, atunci când Salvatorul va veni pentru a doua oară, noi nu vom ști ziua și ora.

Al doilea, când Isus Hristos va veni, așa cum ne-a învățat președintele Russell M. Nelson la recenta conferință generală, „[El] Se va întoarce pe pământ ca Mesia care va domni în mileniu”. Pentru a fi pregătiți, președintele Nelson ne îndeamnă „să [ne dedicăm] din nou viața lui Isus Hristos”. De aceea, ar fi fost mai potrivit ca pe pancartă să scrie: „Dacă Hristos ar veni în seara aceasta, cine ar fi pregătit să-L întâmpine?”.

Gândindu-mă la scenele din vitrină, am înțeles că ele ne spun totul despre situația fizică și financiară a oamenilor, dar nimic despre starea lor spirituală. Vitrina înfățișează persoane vârstnice și bolnave, dar și unele sănătoase și nou-născute. De asemenea, persoane bogate și sărace. Dar vârsta, starea de sănătate și situația financiară nu ne spun ce este, cu adevărat, important, și anume, starea lor spirituală.

În Doctrină și legăminte, citim despre pregătirea pentru botezul în Biserica lui Hristos. Criteriile au la bază, în primul rând, umilința noastră, „inima frântă și… spiritul smerit”, pocăința și „[slujirea lui Isus Hristos] până la sfârșit”. Scopul este să devenim „[ucenic devotat al] lui Isus Hristos” și să progresăm de-a lungul cărării legămintelor care ne pregătește pentru binecuvântările ispășirii Sale.

Hristos este exemplul în toate lucrurile. El a declarat: „Iată, Eu sunt lumina; Eu am dat un exemplu pentru voi”. Când privim la starea noastră spirituală, am face bine să privim spre exemplul Său perfect. Salvatorul ne-a arătat calea pentru a găsi fericirea, scopul și bucuria în această viață și în eternitate. Fericirea și bucuria definesc spiritul Crăciunului.

În Ioan 19:5, citim că Pilat L-a adus pe Isus în fața celor care voiau ca El să fie răstignit. El „[purta] cununa de spini și haina de purpură. «Iată Omul!», le-a zis Pilat”.

În această perioadă a Crăciunului, să privim cu atenție Omul, care este Hristosul, și darurile pe care El ni le-a făcut.

În primul rând, să ne gândim la nașterea Sa miraculoasă.

Noi știm că acest prunc prețios, pe care Îl celebrăm în această perioadă a Crăciunului, a fost singurul Fiu născut al Tatălui. El a moștenit puterea vieții eterne de la Tatăl Său – puterea de a trăi. Iar de la mama Sa muritoare, El a moștenit puterea de a muri. El a fost ales de la început pentru misiunea Sa sacră.

În Matei 1:23, se spune: „«Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuel», care, tălmăcit, înseamnă: «Dumnezeu este cu noi»”.

În al doilea rând, meditați la viața Sa perfectă și fără de păcat și la exemplul Său. Deși El a avut parte de dureri, suferințe și ispite de tot felul, El Și-a împlinit, cu succes, misiunea. El este exemplul nostru și a așternut cărarea pe care noi s-o urmăm. El Și-a dedicat viața celor săraci, celor aflați la nevoie, celor bolnavi și celor suferinzi și împlinirii cu succes a planului etern pentru care doar El singur era pregătit.

În al treilea rând, reflectați la moartea, învierea și ispășirea Sa.

Referitor la ispășire, în Predicați Evanghelia Mea, se spune frumos și simplu: „Ispășirea Salvatorului a inclus suferința Sa în Ghetsimani, suferința și moartea Sa pe cruce și învierea Sa. El a suferit peste puterea noastră de înțelegere – atât de mult, încât a sângerat din fiecare por”.

În Doctrină și legăminte 76:41, citim: „Că El a venit pe lume, chiar Isus, pentru a fi răstignit pentru lume, și pentru a purta păcatele lumii, și pentru a sfinți lumea, și a o curăța de toate nedreptățile”.

Ispășirea lui Isus Hristos este cel mai măreț eveniment și dar care au existat vreodată în istoria omenirii. Noi, toți, am păcătuit și, doar prin ispășirea lui Isus Hristos, putem să avem parte de milă și să trăim în prezența lui Dumnezeu.

În al patrulea rând, pregătiți-vă pentru a Doua Sa Venire.

În Vechiul Testament, Iov a declarat: „[El] Se va ridica la urmă pe pământ”. Președintele Russell M. Nelson ne-a dat această învățătură minunată: „[Hristos] va [conduce treburile Bisericii Sale] atât din vechiul Ierusalim, cât și din Noul Ierusalim”. Acum este timpul să ne pregătim pentru acest eveniment. Scripturile ne spun: „Pregătiți-vă pentru măreața zi a Domnului”.

Sfatul meu final este să-L iubiți pe Domnul și să-I slujiți. În timp ce medităm la condiția noastră spirituală și la pregătirea noastră de a-L întâmpina pe Salvator, trebuie, întâi, să urmăm îndemnul: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău”. Și, al doilea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

Dragostea noastră pentru Dumnezeu și semenii noștri este testul suprem al condiției noastre spirituale. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, ținem poruncile Sale. Și, dacă ne iubim semenii, le vom sluji lor și, practic, vom fi în mâinile Salvatorului.

În Doctrină și legăminte, Salvatorul folosește aceste cuvinte: „Da, Eu voi deschide inimile oamenilor și… Eu voi întemeia o Biserică prin mâna ta”.

Principalul mod în care ne putem arăta recunoștința față de Salvator în această perioadă a Crăciunului este să fim slujitorii Săi – să fim, de fapt, mâinile Sale aici pe pământ.

În această perioadă minunată, în care celebrăm nașterea Domnului și Salvatorului nostru, Isus Hristos, vă depun mărturie că El trăiește. El este Exemplul nostru, Avocatul nostru la Tatăl și El a înfăptuit tot ce este necesar ca noi să ne întoarcem în prezența Tatălui și Fiului. Ar fi înțelept ca noi să-L urmăm pe Isus Hristos și să primim darurile pe care El le-a oferit.

Fie ca dumneavoastră să aveți un Crăciun glorios, în centrul căruia să Se afle Isus Hristos.

În numele lui Isus Hristos, amin.