După greșelile voastre – chiar și după cele mari

Apostolul Petru a fost o persoană fascinantă din Noul Testament. El a avut credința și curajul de a merge pe apă către Isus, dar, după numai câteva clipe, el a permis temerilor sale să-l copleșească și a început să se scufunde, implorându-L pe Domnul să-l ajute (vedeți Matei 14:28-31). Deși nu cunoaștem toate detaliile vieții lui Petru, cunoaștem un moment în care el a plâns cu amar.

Cu doar câteva ore înainte de a fi arestat, Isus Hristos a profețit că Petru avea să se lepede de El de trei ori înainte ca cocoșul să cânte de două ori. Petru a refuzat să creadă o astfel de profeție și „I-a zis cu și mai multă tărie: «Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine»” (Marcu 14:31).

Desigur, profeția Salvatorului s-a adeverit. În fața terorii și fricii generate de arestarea Salvatorului, curajul l-a părăsit pe Petru. După ce negase deja de două ori că Îl cunoștea pe Salvator și fiind presat a treia oară, Petru „a început să se blesteme și să se jure: «Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiți!»” (Marcu 14:71).

Când cocoșul a cântat de două ori și Petru și-a amintit profeția Salvatorului, „el… a plâns cu amar” (Matei 26:75).

Dar acesta nu este sfârșitul poveștii sale.

Din tot ceea ce putem învăța din scripturi, temerile lui Petru nu i-au mai biruit niciodată mărturia despre Isus Hristos. El a depus mărturie cu mult curaj despre Salvator de fiecare dată când avea ocazia, indiferent de riscul personal pe care și-l asuma. Amintiți-vă, Petru propovăduia unui popor care tocmai Îl răstignise pe Isus Hristos! Pericolul era real.

Când Petru a vindecat un olog din naștere, poruncindu-i: „În numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă” (Faptele apostolilor 3:6), el a fost arestat împreună cu Ioan și a fost întrebat cum a înfăptuit acel miracol.

Petru a răspuns cu mult curaj: „S-o știți toți, și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos, în numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți.

El este «piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului». În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Faptele apostolilor 4:10–12).

Ce răspuns plin de curaj! Și o dovadă clară a convingerilor sale.

Noi, fiecare în parte, vom păcătui în această viață. În pofida celor mai mari eforturi ale noastre, uneori nu vom reuși să ne îndeplinim speranțele și intențiile. Președintele Jeffrey R. Holland (1940-2025), președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat: „Cu excepția Singurului Său Fiu Născut care a fost perfect, Dumnezeu a avut de-a face doar cu oameni imperfecți”.

Valoarea voastră spirituală nu este definită sau limitată de greșelile voastre – nici măcar de cele mari! Deoarece el s-a pocăit și Hristos l-a iertat, lepădarea lui Petru de Hristos nu l-a împiedicat să depună mărturie, să propovăduiască și să convertească, mai târziu, cu mare putere. Scripturile sunt pline de exemple de alți ucenici care au păcătuit, s-au pocăit și au continuat cu credință în Hristos.

Satana va încerca întotdeauna să vă convingă că greșelile voastre se adună și că nu veți putea niciodată să le biruiți. Ignorați-i minciunile!

Sora Tamara W. Runia, prima consilieră în Președinția generală a Tinerelor Fete, ne-a învățat: „Trebuie să auziți aceasta, așa că voi spune aceste cuvinte, cu glas tare: glasul din capul dumneavoastră sau greșelile pe care le-ați făcut nu vă definesc. S-ar putea să fie nevoie să spuneți și [voi] acest lucru cu glas tare. Spuneți-i lui Satana: «Nu astăzi». Puneți-l înapoia [voastră].

Simțiți acea apropiere de Salvatorul dumneavoastră, întristarea după voia lui Dumnezeu care vă îndreaptă către El și priviți cum harul Său intră în viața dumneavoastră și în viața celor pe care îi iubiți. Vă promit că, în clipa în care aducem, cu mult curaj, o inimă frântă către El, El este imediat acolo”.

În această perioadă de Paște, pe măsură ce cugetați mai profund asupra ispășirii Salvatorului, aduceți-vă aminte că abilitatea de a vă pocăi și de a încerca din nou este unul dintre cele mai mari daruri pe care le puteți primi vreodată. Datorită lui Isus Hristos, cele mai mari greșeli ale voastre pot fi iertate și, apoi, îndepărtate ca niște lanțuri grele.

„Salvatorul este nespus mai strălucitor decât întunericul rușinii”, ne-a învățat sora Runia.

Datorită lui Isus Hristos, speranța poate străluci mereu în fața voastră, pe măsură ce rămâneți concentrați asupra Sa.